Citeam in metrou, o carte super interesanta si m-am oprit cateva secunde la cuvintele astea. Pentru mine inseamna mult, parca ieseau in evidenta, desi intreaga carte e fascinanta. A fost momentul ala cand pur si simplu am realizat ca parerea mea este sustinuta si de altcineva : nu exista oameni talentati, ci exista oameni mai ambitiosi si mai muncitori.
Asa cum am sustinut mereu, e o porcarie sa spui despre o persoana care munceste de 10 ori mai mult ca una obisnuita: eh domne’ are talent. Total gresit. E adevarat poti avea o anumita inclinatie, spre arta, muzica, sport, matematica sau mai stiu eu ce.
Nu te nasti cu ea, iti este implantata in subconstient de parinti, profesori sau anturaj. Cunosc atatea persoane care pentru o perioada au excelat in domeniul lucrurilor exacte, ca sa realizeze mai tarziu ca pot fi genii si in literatura. Leonardo da Vinci este exemplul perfect. Nu are nevoie de introducere in domeniul artei, insa a fost in acelasi timp un om de stiinta italian si un inventator.
Aproape a inventat elicopterul. Ii lipsea doar un motor suficient de putrnic pentru a-l tine in aer. Deci aici, unde e talentul? In ce consta? Doar in exercitiu. Pentru a evidentia cel mai bine un lucru, analizeaza-te pe tine. Mi-au placut mult materiile exacte in scoala generala. Eram vreo 3-4 elevi care sclipeam si excelam intr-un fel sau altul. Lucram mult, eram in top si aveam o nebunie in a gasi cele mai ciudate rezolvari ale problemelor de matematica sau fizica.
A fost interesant pentru o perioada de timp. Eram ambitioasa (in niciun caz talentata) lucram mult in plus si ma concentram numai pe chestia asta. Pana cand eh.. Am lasat-o mai moale, petreceam din ce in ce mai putin timp cu pixul in mana, abia daca ma mai interesa…
Si asa am ajuns sa fiu in ultimii trei in liceu, in acelasi domeniu. Deci? Fara munca multa si ambitie nu poti fi niciodata un geniu. Probabil am eu o parere prea buna despre mine, dar uneori am impresia ca daca m-as concentra mai mult pe o singura chestie, daca as lasa lucrurile inutile deoparte, as putea excela facand ceea ce imi place.
Insa, defectul meu este ca devin delasatoare atunci cand simt putin gustul reusite. In acest moment nu stiu ce imi place cel mai mult. Nu e nimic care sa ma tina treaza toata noaptea. Ii apreciez pe cei care si-au ales meserii clare: medici, avocati, jurnalisti si asa mai departe.
Nu le doresc decat multa forta de munca, sa lupte mai mult decat majoritatea si sa faca din asta un ideal. Avocati obisnuiti sunt multi, excelenti prea putini. Insa cei din urma au lucrat de 100 de ori mai mult ca primii.
Bineinteles, in concordanta cu munca vin si norocul, caracterul si clipa. Cred ca as imparti asa : 70% munca, 20% caracter, 9% noroc, 1% momentul potrivit. Repet, asta este doar o parere si felul in care functioneaza mintea mea.
La fel de adevarat este si faptul ca in sistemul in care traim, multe genii sunt lasate in nebunia lor, tinandu-se cont mai mult sau mai putin de relatiile si potentialul parintilor, prietenilor sau cine stie ce.
Vreau sa cred ce totul se va schimba la un moment dat. In acelasi timp ii inteleg si pe cei care fac asta, cel putin in Romania. Am facut si eu parte din categoria asta in anumite situatii si sunt sigura ca am fost judecata. Insa, nu era vorba ca nu puteam singura, sau ca nu aveam potential, ci este vorba doar de sistemul nostru, in care daca ai, trebuie sa dai.
Nu mai conteaza cat de multe si importante sunt calitatile tale. Increderea in mine nu mi-a lipsit niciodata atunci cand am vrut sa reusesc ceva. Poate am avut chiar prea multa si m-am clasat undeva sus avand targeturi si mai sus.
Pana acum, mereu mi-a reusit. Singurul meu regret este ca nu mi-am propus ceva anume, un lucru exact de cand eram copil. Am fost delasatoare si acum sunt geloasa pe cei care la varsta mea au ajuns acolo unde si-au propus sau inca lucreaza din greu pentru asta. Energia si timpul tau trebuie foarte bine canalizate spre obtinerea idealului dorit, unul singur de preferat, insa foarte mare.
Asadar, in dimineata asta, cand iti bei cafeaua, sau rasfoiesti pierdut ziarul gandeste-te ce iti doresti, unde vrei sa ajungi si pentru ce te lupti, cu tine, cu timpul si cu restul. Anii trec, neasteptat de repede. Nu ii invida pe cei care au ajuns sus, ci invata de la ei, vezi unde ai gresit si schimba ceva la tine.
Gaseste ambitia necesara de a petrece mai mult timp pentru visul tau. Nu te limita la dorinte mici si lucuri usoare. Ceea ce iti doresti sa faci in urmatorii ani trebuie sa fie ceva la care abia daca indraznesti sa visezi, ceva ce pare imposibil.
Sunt absolut sigura ca orice persoana are putea reusi. Deci, incepand de astazi, micul dejun e visare, pranzul ambitie si cina reusita. Cand pui capul pe perna seara, treceti prin minte ce ai facut tu pentru tine, gaseste noi solutii si nu lasa sa treaca nici macar o zi fara sa fi inaintat macar un pas spre visul tau. Talentul e in tine, in fiecare dintre noi.
