In ultimele zile primesc tot mai multe mesaje, care intr-un fel sau altul contin aceasi intrebare: esti pregatita sa devii mama?
Desi mai am 1 luna si ceva pana cand ma apropii cat de cat de data pe care o vreau eu, desi burta imi creste pe zi ce trece mai mult si intalnirile cu doctorul devin din ce in ce mai dese…Parca totusi nu imi vine sa cred. Ce-i drept nu mi-a venit sa cred nici cand am aflat ca sunt insarcinata, nici cand i-am auzit inima prima data, nici cand am simtit prima miscare si nici macar atunci cand i-am vazut trasaturile nedefinite ale fetei la ecograf.
Pot spune ca am fost o gravida norocoasa pana acum. Fara greturi, fara pofte, fara dureri…intr-un fel sau altul nici nu am simtit-o decat atunci cand imi dadea cate un ghiont, probabil sa imi aminteasca ca e acolo. Am fost si sunt rasfatata de toti cei din jurul meu, am primit multe incurajari, multe ganduri frumoase si cel mai important, am primit(si eu si ea) mangaierea lui in fiecare seara.
Revenind la intrebarea daca sunt pregatita? Nu stiu cat de pregatita sunt. Nu stiu cat de mult constientizez ce mi se intampla. Nu stiu ce fel de mama voi fi. Nu stiu cat de bine imi voi creste copilul si mai ales nu stiu cum voi reactiona cand o voi tine pentru prima oara in brate.
Am o gramada de carti cumparate, sau mai degraba primite – nu am reusit sa citesc nici 5 randuri. Nici asta nu imi pot explica. Poate ca mi se pare totul prea banal, prea sistematic si general.
Tot ceea ce stiu este ca va fi un copil primit cu foarte multa iubire. Stiu ca va primi toata atentia si dragostea mea. Stiu ca ii voi oferi absolut tot, neconditionat. Mai stiu si cum nu vreau sa fim noi ca parinti sau ea – acum sa vedem ce iese. Nu mi-o inchipui in multe feluri, ci mi-o inchipui intr-un singur fel: o fetita puternica, sustinuta din toate punctele de vedere.
O fetita sanatoasa in primul rand, ce ne va ajuta sa vedem viata intr-un alt mod si nu in ultimul rand, o vad ca pe cea mai mare realizare. Imi promit mie, in fiecare seara, ca voi da tot ce e mai bun, ca peste ani sa spun: Da, asta este ceea ce mi-am dorit – fata mea, pentru care promit ca voi face orice si voi calca pe oricine in picioare!
Atat stiu sa raspund la genul acesta de intrebare.
