Am baut un ceai, langa acvariul din restaurant. Si m-am uitat mult timp pierduta la pestii de acolo.. Mici si colorati, diferite dimensiuni. Fiecare cu rolul lui, personalitatea lui. Am inceput sa imi imaginez viata lor, ce gandesc…
– Ce cauti aici? Te holbezi la noi si ne sperii.
– Nu vreau asta..
– Dar ce vrei..?
– Sa va inteleg..
– Tu crezi ca noi va intelegem pe voi? Ne tineti inchisi intr-o sticla, ne privati de libertate. Stii care e cel mai important lucru in viata fiecarei vietati?
– Nu..
– Libertatea. Tu o ai. Mananci ce vrei, te plimbi unde vrei, faci ce vrei.. Eu, mananc ce imi dati voi, nu ce imi place. Ma invart in acelasi spatiu, cu aceasi pesti. La inceput a fost interesant, sa descopar personalitatea si felul fiecaruia. Sa le accept toanele, sa le invat obiceiurile. Mi-am gasit si o sotie, uite ea, cea care aduna cate ceva de mancare pentru copii. Da, copiii nostri. Sunt mandru de ei. Dar, ce pot sa le ofer in locul asta inchis?
– Poate ei nu gandesc ca tine, poate sunt fericiti..
– Pai i-am invatat eu sa nu gandeasca ca mine, sa nu se limiteze, sa isi doreasca mai mult.. Dar daca libertatea nu au, sper sa fie sanatosi, sanatatea vine imediat dupa libertate.
– Sper sa fie.. vreau sa fiti fericiti.. Ce pot sa fac sa fiti sanatosi?
– Sa ne arunci din cand in cand cateva vitamine. Mancarea nu e suficient, avem nevoie de mai mult..Tot timpul e nevoie de mai mult, sa nu uiti niciodata asta.
– Tot timpul mai mult…
– Da. Pentru ca asta imi doresc. Tu? Nu vrei asta? Ba da, cu siguranta. Vad fel si fel de persoane in restaurantul asta, de atata timp.. Sunt cel mai batran. Mai ales copii, care vin si pun mainile pe geam, parca ar intra inauntru. Nu stiu sa ne respecte intimitatea, isi baga nasul peste tot. Nu ar fi mai usor sa ne priveasca de la distanta?
– Ba da… Dar uite, si eu m-am apropiat.. Si nu sunt un copil.. Eram curioasa..
– Si eu sunt curios, toata lumea e.. Dar trebuie sa inveti sa privesti de la departare si sa inveti.. Sa inveti sa respecti spatiul unui om.. Tu ai putea sa mananci daca cineva s-ar uita la tine insistent? Nu. M-ai vazut pe mine sa stau lipit de geamul asta si sa te deranjez? Nu. De multe ori ai stat aici, poate nici nu te-ai uitat la noi, dar nici noi nu te-am deranjat. Te-am privit, atat.
– Dar poate noi, oamenii, o facem fara sa ne dam seama.. Nu intentionat..
– Poate nu, dar nici nu vreti sa invatati.. Va blocati, analizati, deranjati..
– Imi pare rau…
– Sa nu iti para. Invata.
– Ce sa invat?
– O sa afli… La locul si momentul potrivit. Nu te grabi sa inveti ceva ce nu iti trebuie acum, dar nici nu lasa timpul sa treaca si sa ramai in urma, pentru ca te prostesti, in loc sa inaintezi… Acum, nu mai zice nimic, si doar reflecteaza.. atat.
– Pai…
– Shhh… Am plecat… Te mai astept…
Discutia mea cu un peste. De precizat, acest text este destinat oamenilor nebuni, din galaxia mea…
