Vine o vreme in viata fiecarei adolescente in care, fie ca are un prieten stabil sau nu, incepe sa se gandeasca la prima noapte de dragoste. Sper ca nu am ramas foarte mult in urma si ca aceste ganduri nu au invadat si pre-adolescenta – in afara unor cazuri izolate. Oricum, ideea este ca, dupa primul french kiss (da, va aduceti aminte, acela dupa care ne era frica sa nu ramanem insarcinate datorita atat naivitatii varstei cat si schimbului de fluide suspecte) imaginatia o ia razna, fluturasii zboara prin stomac si, chiar daca nu se gandeste la asta ca la o problema foarte apropiata in timp, tanara incepe sa-si inchipuie cum va fi Noaptea cea Mare.
Ei, si soseste si ea…Din pacate, noi, femeile, ii dam o importanta deosebita si avem asteptari uneori exagerate, de aceea este posibil sa fim putin dezamagite. (Fac o paranteza – Cine isi aduce aminte sa fi avut orgasm in prima noapte de dragoste sa comenteze ca sa facem o statistica)
De fapt, si subiectul de astazi este inspirat dintr-o replica masculina prinsa din zbor: ” De ce vedeti pierderea virginitatii ca pe un cadou pe care i-l faceti unui anumit barbat ? Pentru noi nu inseamna mare lucru !”. Chiar nu stiu daca este o parere des intalnita printre reprezentantii sexului tare, dar cert e ca mi s-a parut o mare magarie atunci cand am auzit-o. Venita de la un element al speciei care afirma raspicat ca ar dori ” sa fie primul ” in viata unei femei, reduce in mod surprinzator de meschin importanta unui „prim act ” care se pare ca, in realitate, este de multe ori mai valoros pentru ei decat pentru noi.
Sa revenim la importanta pe care o acorda femeia primei nopti de dragoste si sa-i raspundem impreuna domnului cu pricina. De ce ni se pare ca le daruim ceva?
Ei bine, pentru ca, in primul rand, asa am fost educate. Civilizatia a impus norme de pudoare care ne spun ca trebuie sa umblam imbracati pe strada pentru ca anumite zone al corpului nostru sunt intime si trebuie sa ramana asa. In acest context mi se pare absolut normal ca in momentul in care cuiva i se permite sa invadeze un spatiu intim si ” nebatatorit ” sa considere ca i se face un favor.
In al doilea rand, pentru ca marcheaza trecerea de la copil la femeie, cu schimbarile ei fiziologice si psihologice – care nu sunt deloc de neglijat, iar dumnealui are privilegiul de a fi prezent alaturi de noi la acest eveniment.
Mai exista si varianta in care o femeie s-a hotarat foarte greu sa faca acest pas la insistentele lui, uneori fara sa fie cu adevarat pregatita – daca nici a lua o hotarare impotriva a ceea ce-ti spune instinctul doar pentru a-i face lui pe plac nu inseamna o favoare…dar se pare ca nu va fi considerata astfel, ci mai degraba va fi insusita ca victorie personala a masculului alfa.
Nu cred ca problema cine si cui daruieste este corect ridicata, dar, din pacate, oamenii au tendinta de a clasifica lumea intr-un mod dualist superficial: alb si negru, agresori si victime, castigatori si pagubiti, persoane care ofera si persoane care primesc, observind doar la o privire mai atenta nuantele de gri si faptul ca un individ poate fi introdus in acelasi moment in ambele categorii.
Desi parerea mea este ca cei doi parteneri ofera si castiga in acelasi timp, nu pot sa nu ma intreb acum, ca urmare a afirmatiei de la care am pornit: oare nu cumva li se pare dumnealor ca ne fac un serviciu scapindu-ne de povara virginitatii ?
