Sunt obosit. Nu mai scriu asa des si sunt nervos. Sunt nervos pe mine, nu pe altcineva. Daca as spune ca nu am avut mult timp poate mi-ar mai disparea putin sentimentul de vinovatie. Dar degeaba. Stiu foarte bine ca atunci cand vrei cu adevarat iti faci timp. In fine..Mi-am luat laptopul si am deschis word-ul. Vroiam sa scriu, habar nu aveam despre ce, pur si simplu vroiam sa imi astern cateva ganduri pe hartie.
Hartia asta virtuala care ne mananca zilele. Scrisul la calculator ma face sa nu mai stiu sa scriu cu pixul in mana. A trebuit sa scriu o cerere acum cateva zile si zici ca scrisesem 3 romane. A trebuit sa fac o pauza si mai ales sa o rescriu. Arata groaznic. Pana sa imi vina inspiratia, m-am decis sa citesc putin presa, stirile si sa vad cine cu cine s-a mai imprietenit pe facebook. Nimic interesant, citeam doar titlurile, cand surpriza…ceva mi-a sarit in ochi.
Mai nou, noi, cei credinciosi si cu frica de Dumnezeu, avem posibilitatea sa dam pomelnice, acatiste si tot ce tine de domeniul acesta online. Contra unei sume de bani, nu mai esti nevoit sa mergi la biserica, sa te rogi si sa te caiesti, doar platesti si “ei”, cei care au conceput site-ul acesta, te ajuta sa fii mai aproape cu sufletul de cel de sus. Este revoltator si strigator la cer. Nu sunt adepta bisericilor, cel putin nu a celor de la fiecare colt de strada.
Cred in Dumnezeu, foarte mult chiar, stiu ca e acolo si ca ne ajuta intr-un fel sau altul. Sunt putine manastiri la care am placerea sa merg si chiar simt puterea si spiritul lor asupra mea.
Dupa ce am vazut fel si fel de stiri cu diferiti preoti (nu ii includ pe toti in aceeasi oala), nu mai am cum sa pun capul sub patrafirul lor. Tot respectul pentru cei care au ramas drepti si inca spovedesc lumea chiar si fara bani. Bravo lor!
In primul rand trebuie sa tinem cont: credinta se afla in suflet si mai ales in gand. Degeaba vad babele la biserica in fiecare duminica si luni la prima ora barfesc, pacatuiesc si asa mai departe. E adevarat, toti pacatuim, mai mult sau mai putin, cu sau fara voia noastra.
Dar eu personal, nu imi voi falsifica identitatea doar de dragul de a merge intr-un loc sfant pentru a face impresie si pentru a intra in randul oamenilor. Cum puteti voi sa puneti capul pe perna, cei care tineti post cate 6 saptamani, dar fumati, beti, va drogati, injurati si intretineti relatii sexuale.
Pentru ce mai exista conceptia de “post” in capul vostru? Poate doar pentru a renunta la carne, oua si branza pentru o perioada. Mai bine tineti post 1 zi – 2 asa cum trebuie, decat tot si degeaba. Vreau sa exclud persoanele care chiar fac totul drept si cinstit. Nu am nimic de spus si plec capul in fata lor.
Mi-ar placea sa intru mai mult in detalii, dar nu as vrea sa fac publica viata unora fara acordul lor. Dar ma voi rezuma prin a spune ca este inadmisibil sa fii calugarita sau chiar stareta si in loc sa iti folosesti genunchii pentru a te ruga, ii folosesti pentru altceva. Sa ma ierte Dumnezeu, dar pentru ce toate astea? Pacat mai mare pentru mine nu exista. Sa te prefaci ca Il iubesti si ca Il divinizezi si cand colo joci teatru chiar si in lacasul sfant. Da, sunt revoltata.
Si poate fara niciun drept, dar oricat de mic si necunoscut ar fi blog-ul meu stiu ca sunt cateva persoane care intra si citesc. M-as bucura mult daca m-ar contrazice, sustinand o alta idee mai buna. Sunt om, gresesc, pacatuiesc. O recunosc. Il iubesc pe Dumnezeu, poate ca nu ma rog in fiecare seara, poate merg prea rar la biserica, dar de multe ori ma uit spre cer si stiu ca e acolo sus.
Nu voi fi niciodata ipocrita sau falsa la tot ce tine de El. Voi cei care incasati bani pe nedrept de la niste oameni amarati si ii fortati sa plateasca o anumita suma pentru acele mici servicii care normal ar trebui sa fie gratuite, pacatuiti de 100 de ori mai mult decat noi, cei care ne petrecem veacul caindu-ne in fata voastra. Sunt mult mai multe de spus, un subiect delicat care mereu va naste controverse.
