Sunt oameni care vor sa iti faca rau. Nu stiu daca intentionat sau nu, insa unii dintre ei isi fac un scop din asta. Esti permanent in gandul lor, esti singura lor idee si sunt blocati – dimineata, pranz, seara – nu conteaza – te viseaza in cele mai rele ipostaze.
Pentru cei care nu o fac din proprie initiativa, ci doar vine din interior, e si mai grav. Stau si ma gandesc oare de ce ai putea sa urasti un om fara sa il cunosti?
De ce te enerveaza o idee fara sa stii ce inseamna? De ce iti creezi ambitii fara sa le intelegi rostul? Pentru ca asa vrei tu si nu constientizezi cat rau iti faci tie in primul rand si abia dupa aceea celor din jurul tau.
Decidem cate ceva in fiecare zi, luam o alegere poate in fiecare minut: de exemplu, eu astazi m-am gandit daca sa iert sau sa urasc. Legat de a doua varianta, mi-am propus de mult sa incerc sa imi scot ura din suflet, incet – incet, putin cate putin.
In primul rand imi dauneaza mie si in al doilea rand, in general, pierzi mult timp pretios atunci cand te “obsedeaza” cineva. Si atunci am ales prima varianta: te iert, pentru ca stiu ca nu constientizezi. Si am facut un pact cu mine: nu vreau sa simt nimic atunci cand vine vorba despre tine. Nu am nicio parere si nicio urare.
In viata nu poti sa le ai pe toate
Vorba aceea: in viata nu poti sa le ai pe toate. Nu stiu cine a zis-o exact ca sa o pot cita, insa tare bine a gandit persoana respectiva. Orice v-ati dori de la viata, in primul rand sa va rugati pentru sanatate, pentru familie si pentru cei apropiati. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am o mama care se roaga in fiecare dimineata pentru mine, imi transmite numai ganduri bune si multa energie pozitiva. Am vazut de curand un filmulet in care un copil nou-nascut, abia scos din pantec, se oprea din plans doar la atingerea mamei. (Link-ul filmuletului la final). Desi nu ma rog suficient, am inceput sa o fac mai des.
Asadar, daca Dumnezeu te tine sanatos, incepi sa iti doresti altceva, daca s-ar putea chiar totul. Dar e imposibil. Ce bine ar fi sa le avem pe toate, nu? Ai bani – nu ai liniste, ai liniste – nu ai iubire , ai iubire – nu ai siguranta, ai siguranta – nu ai intelegere, ai intelegere – nu ai fericire, ai fericire – nu ai prieteni, ai prieteni – nu ai posibilitati, ai posibilitati – nu ai familie, ai familie – nu ai libertate, ai libertate – nu ai sprijin, ai sprijin – nu ai resurse, ai resurse – nu ai bani, ai bani – nu ai sanatate. Si tot asa, putem relua cercul acesta vicios de o gramada de ori, tot acolo ajungem: ai una, iti lipseste alta.
Personal, am incercat mereu sa am cate putin din toate. Nu mi-a reusit mereu, dar in mare parte da. Lipsurile am incercat sa le inlocuiesc cu lucruri asemenatoare si nevoile sa le satisfac cu ajutorul celor care dadeau pe afara. Tragand linie, mi-am dat seama ca sunt un om norocos.
Indiferent de lucrurile care mi-au lipsit, netinand cont de persoanele care au incercat sa imi faca rau, lasand la o parte lucrurile rele care veneau din interiorul meu sau al celorlalti, am reusit mereu.
Nu stiu cum, dar am facut intotdeauna ce mi-am pus in cap si am calcat cu pasi marunti peste toate obstacolele vietii. Mai matura ca anul trecut, mai imatura ca anii ce vor veni, sunt eu – cea care iese intotdeauna din orice situatie, eu – cea care ajunge mereu acolo unde vrea, eu – cea care se intareste din rautatea celorlalti, eu – cea care sfasie atunci cand vine vorba de cei iubiti de mine, eu – cea care isi accepta greselile si incearca sa le ierte pe ale celor nestiutori.
Iubiti mult… Cat mai mult!
